Când un părinte ar trebui să se gândească la o evaluare psihologică clinică a copilului/adolescentului?
Evaluarea psihologică este, în general, efectuată de către un psiholog specializat atunci când se observă o problemă, care nu este de origine fiziologică şi cauza trebuie determinată. Această problemă poate fi de natură cognitivă, comportamentală si/sau emoțională, cum sunt comportamentele indezirabile, stările dispoziționale inadecvate sau incongruente, eşecul școlar determinat de neatingerea standardelor/performanțelor aşteptate.
Din punctul meu de vedere părintele nu trebuie să aștepte un comportament indezirabil manifest al copilului său pentru a apela la o evaluare psihologică și cu siguranță nu ar trebui să subapreciem reacțiile lui emoționale.
Ca părinți ar fi de preferat să ne observăm mai mult copiii, să vedem cât de departe sau cât de aproape sunt, nu de ceea ce ne dorim noi să fie, ci de ceea ce se numește sănătate mintală și echilibru emoțional. Comportamentul inadecvat poate include sfidarea faţă de un părinte sau de altă figură a autorității, ostilitate sau furie extremă faţă de un frate sau de la egal la egal, timiditatea extremă sau de retragere de la colegi, evitarea sarcinilor sau alte activități aşteptate. Dispozițiile incongruente pot include plâns şi/sau tristeţe extremă, care persistă în timp, în mod repetat, declarând neplacere sau insatisfacție continuă, până la lipsa socializării și izolare. Dispozițiile incongruente înseamnă, de exemplu: râs în timpul situaţiilor grave, extreme; furie extremă asupra iritațiilor minore şi factori slabi perturbatori. Imposibilitatea de a atinge standardele aşteptate sau de a performa ar putea determina constant demotivarea sau lipsa dorinței de activitate necondiționată de gradul de dificultate. Această reacţie poate să apară numai în situaţii specifice, cum ar fi la şcoală sau numai în prezența anumitor persoane, sau poate influența toate ariile de activitate ale copilului/adolescentului.
Scopul evaluării este de a determina ceea ce se intâmplă în viaţa psihică a copilului/adolescentului, unde anume există blocaje care influențează modul lor de a se comporta sau de a simți intr-un mod adecvat şi constructiv.
O primă evaluare nu poate identifica în mod clar cauza exactă a tulburări, mai ales dacă este o problemă emoțională complexă, dar va oferi o serie de indicii care pot ajuta părintele și specialistul copilul în alegerea direcţiei corecte. în unele cazuri, care sunt mai specifice, cum ar fi dislexia sau deficiența de invăţare, evaluarea va permite părintelui, profesorilor și altor specialiști alegerea măsurilor corecte care trebuie luate pentru a ajuta copilul/adolescentul să învețe.
Administrarea unei baterii de teste psihologice necesită mai multe ore pentru a fi aplicată și va fi impărțită în mai multe ședințe pentru a evita oboseala şi comportamentul de opoziţie al copilului, observațiile și interpretarea testelor vor da un profil de ansamblu a copilului/adolescentului care se scrie intr-un raport ce poate fi utilizat în optimizarea dezvoltării și relizarea unui curriculum sau plan de intervenție. Evaluarea periodică este recomandată tot în urma testării și se va stabili doar o parte din testele bateriei complete administrate pentru a identifica sau a exclude o anumită problemă.
Indiferent de directia necesara a evaluării, rezultatele ar trebui să furnizeze informații utile pentru parinți, instituţia de invăţământ, instituția de sprijin sau alti profesionisti cu care copil/adolescentul intră în contact, pentru a oferi un echilibru sănătos, satisfăcător şi de succes a viații emoţionale, comportamentale și cognitive ale acestora.
Intervenția terapeutică a COPILULUI/ADOLESCENTULUI
Părintele și specialistul decid împreună, în urma evaluării, continuarea procesului psihologic de intervenție pentru a ajuta copilul/adolescentul de a inţelege mai bine problemele cu care se confruntă și, pe cât posibil, pentru a le inlătura, aceste probleme fiind o piedică importantă în dezvoltarea lui ulterioară. Aceasta vă va ajuta ca părinți să inţelegeţi mai bine copilul şi să fiți capabili de a-i asigura specialiștii adecvați atât în dezvoltarea potențialului său cognitiv, cât și pentru modificarea comportamentelor care să ii dea posibilitatea de a fi mai eficient. în plus, instituțiile academice/educaționale iau în considerare mijlocele de testare concrete şi specifice de evaluare psihologică şi comunicarea de dificultăţi specifice şi zonele cu probleme. Astfel, vă aflaţi intr-o poziţie mai bună de a comunica sau de a fi informați asupra nevoilor copiiilor/adolescenților din jurul vostru specialiștilor care incearcă să vă ajute.
Psihologii/consilierii şcolari fac evaluări periodice copiiilor/adolescenților în şcoala lor. Orice părinte ar trebui să fie conştienţi de faptul că, datorită numărului mare de preșcolari/școlari/liceeni, psihologii/consilierii din invăţământ şi alte categorii de personal didactic, nu au timp suficient pentru o evaluare exhaustivă și specifică, au o inclinaţie deosebită spre interpretarea rezultatelor testelor, rezultate cu ajutorul cărora alcătuiesc un profil psihologic general. Deseori nu ajung să aprofundeze în inţelegerea problemelor emotionale, care joacă un rol important în dezvoltarea comportamentului copiiilor şi în performanţa academică, și cu atât mai mult nu reușesc să creeze un plan de intervenție specific fiecărui copil în parte. Imaginea de ansamblu pe care o furnizează testele, este doar o parte a evaluării, o orientare care il ajuta, probabil, pe copil sau aparținătorii acestuia, să fie mai eficient din punct de vedere academic dar nu va ajuta să se dezvolte din punct de vedere emoţional, comportamental și social intr-un mod echilibrat și adaptat pe termen lung.
De ce e necesar să determinăm potențialul copilului?
Evaluarea exhaustivă a copilului/adolescentului determină mai mult decât ceea ce poate fi direct observabil, cu scopul de a furniza informații cât mai detaliate, nu doar de a identifica ariile problematice ci și în scopul identificării potențialului cognitiv. Un potențial cognitiv semnificativ de ridicat ne indică copiii supradotati din punct de vedere intelectual, copiii care necesită o identificare aprofundată a aptitudinilor și integrarea lor în programe educaționale speciale cu scopul facilitării creșterii performanțelor școlare, sociale și profesionale etc.
Copiii supradotați au o capacitate/abilitate mult peste vârsta lor cronologică. Inteligența este mai mult decât un skill, nu este invățată și nici nu depinde de comportament, este un dat, un talent, o abilitate personală de a rezolva activități cognitive fără să fie nevoie de depunerea unui efort.
Acest nivel de inteligență se poate manifesta ca generală sau specifică anumitor arii cognitive, cum ar fi: abilitatea numerică (calcule matematice), abilitatea lingvistică, artistică etc., sau inteligența generală care se manifestă în toate ariile, copilul având un scor foarte ridicat în toate domeniile.
In general copiii/adulții supradotați intelectual invață și ințeleg mai ușor decât colegii lor, invață mult mai devreme să scrie și să opereze cu cifre, demonstrând abilități peste medie în zona creativității, un vocabular mult mai bogat și o memorie deosebită. Fiindu-le foarte greu să comunice cu colegii de aceeași vârstă, identificându-se de cele mai multe ori cu adulții, există posibilitatea de a dezvolta o sensibilitate emoțională și de a contesta autoritatea adulților. Copiii supradotați adesea nu se regăsesc printre cei cu un succes academic deosebit, fapt care a creat mari controverse în ultimii ani, fiind necesare evaluările pentru scoaterea în evidență a acelui potențial care poate fi descoperit și angrenat. Imbinarea inteligenței superioare cu ambiția și dorința de dezvoltare adesea produce un succes academic.
O condiție esențială în a dezvolta potențialul existent al copilului este evaluarea nivelului său și ariile în care acest potențial poate fi exploatat.